Sincer, n-am crezut că ceea ce s-a închegat (în 2004) iniţial ca un simplu experiment cultural va reuşi să ardă la foc mocnit şi să reziste. Deşi nu se doreşte a fi un „fenomen de masă”, Cenaclul ACROSTIH şi-a câştigat recunoaşterea prin faptul că tinerii care activează aici au dus numele ACROSTIH în reviste de cultură, tabere de literatură, concursuri naţionale de poezie sau diverse evenimente culturale.
Proiectul ACROSTIH este pur şi simplu O ALTERNATIVĂ CULTURALĂ NONCONFORMISTĂ, o rampă de lansare pentru tineri, atelier de creaţie şi nu în ultimul rând „altceva” pentru cei care încearcă să se apropie de fenomenul cultural.
Întâlnirile ACROSTIH vor continua şi în Baia Mare şi în Cavnic iar dacă ne va ajuta Dumnezeu ca povestea să găsească rezonanţă şi-n alte localităţi va fi foarte simplu ca tinerii cu preocupări comune să se cunoască astfel încât Maramureşul să continue să fie o forţă pe plan cultural.
Nu sunt cuvinte mari. Şi spun asta pentru că am întâlnit tineri despre care mulţi spun că au un potenţial extraordinar. Iar ACROSTIH nu face decât să le ofere acestora posibilitatea să se manifeste artistic.
ploua şoptit din mine când te iubeam halucinant parcă şi acum mă înclin spre felinarele păcatului să-ţi întind cercul lacrimii în care poate aş fi încăput dacă nu ar fi început să plouă şoptit din mine
(variantă uşor retuşată în atelierul Acrostih a unei poezii scrise de Sara Marian)
Cenaclurile Acrostih - o şcoală unde poezia se învaţă în joacă
"Şcoala poeţilor" condusă de ziaristul şi scriitorul Mircea Crişan a avut, luni, 16 martie, o nouă oră de curs, la fel de relaxată, interactivă şi nonconformistă cum i s-a dus faima. Cenaclul Acrostih s-a reunit, în Sala Cenaclului a Bibliotecii Judeţene "Petre Dulfu", în formulă mixtă, fiind prezenţi atît membri ai "aripii" băimărene, cît şi ai celei din Cavnic.
Iată numele celor prezenţi la întrunirea de luni: Camelia Cozmuţa (C.N. "Vasile Lucaciu", clasa a IX-a), Sara Marian ("Lucaciu", clasa a IX-a), Paul Tămaş (C.N. "Mihai Eminescu", clasa a XII-a) - din Baia Mare, Marcel Ungur (Clasa a XI-a), Andrei Moldovan (clasa a XII-a) şi Roxana Bud (clasa a X-a) - toţi din Cavnic, elevi la Grupul Şcolar Industrial. Doi dintre ei şi-au făcut "temele" şi au adus cîte o poezie; ambele poeme au fost scurtate, rescrise, reinterpretate şi replicate în cadrul atelierului de creaţie, încercîndu-se atingerea unei forme cît mai esenţializate şi "cristaline". "Încercăm să vedem lucrurile altfel decît le văd cei din jurul nostru, în mod obişnuit. E bine să nu luăm lucrurile aşa cum ne sînt ele servite de cei din jur; de obicei, se creează anumite cutume, anumite tipare la care sîntem tentaţi să aderăm, renunţînd la a mai gîndi pe cont propriu, la a mai avea propriile noastre păreri", le-a spus Mircea Crişan învăţăceilor, explicîndu-le, apoi, ce înseamnă adevărata poezie: "Dacă scrii poezia pe o coală, atunci cînd laşi foaia să cadă pe masă, ea trebuie să sune ca un cristal. Eu încerc să promovez poezia ca formă de comunicare interumană. Cînd scrii o poezie, e ca şi cum ai sta faţă în faţă cu cineva şi ţi-ai oferi sufletul pe tavă. Mesajul poemului trebuie să fie atît de clar şi de lipsit de podoabe, încît să ai impresia că îl vezi în faţa ta, tridimensional". După sforţări, glume, chicoteli şi brainstorming-uri, au rezultat cîteva poezii, care vor fi publicate pe blogurile cenaclurilor, acrostihbaiamare.blogspot.com şi acrostihcavnic.blogspot.com. Iată două dintre ele: "la masa din lemn/ încerc să-ţi scriu/ ţie Praf/ şters/ încerc/ să-ţi aştern păcatul/ care ne minte/cu adevărat/ îmi lipseşti din cuvinte" şi "Scufundă-mi/ crima-n pulberi/ că îndrăznesc/ să te privesc/ să-mi laşi/ mistere/ să-nghită/ prezent şi trecut./ Sîsîie pentru mine iubito ca un şarpe". Bineînţeles că puştii au primit şi temă pentru acasă, mai exact sarcina de a scrie o poezie şi de a o trece prin stilurile mai multor poeţi cunoscuţi.
Pe cele două bloguri se regăsesc şi creaţii rezultate în urma întîlnirilor anterioare, ale căror teme au fost "Poezia închisorilor" şi "Poezia patriotică". Dacă totul va merge bine, pe viitor va fi editată şi o revistă în format tipărit, care va conţine nu numai acest gen de exerciţii lirice, ci şi articole pe diverse teme. O altă dorinţă a lui Mircea Crişan este să iniţieze un concurs literar, care să se finalizeze cu publicare a unui volum cu cele mai bune poezii ale concurenţilor. Pentru a pune în aplicare acest proiect este, însă, nevoie de bani. Dacă iniţiativa aceasta stă sub semnul întrebării, în schimb e sigur că revista "Nord Literar" va găzdui, cît de curînd, o pagină cu creaţii ale membrilor celor două cenacluri "Acrostih". Doar dintre ei se vor înălţa viitorii scriitori ai Maramureşului...
18.09.2005 În staţie rămâne copilăria mea luând forma Andreei. Peste două minute microbuzul porneşte. Uliţele, casele, râul toate nu mă însoţesc. Un copil râzgâiat într-o nouă aventură. După două ore ajung. Ajung şi bagajele deodată cu mine. La etajul 1, camera 9, patul din mijloc îmi încep viaţa de liceu. Camera cunoscută ţânţarilor îmi hrăneşte memoria vizuală. În colţ un Ionuţ.
19.09.2005 PRIMA ZI de LICEAN !! Curte mult prea mare, cu desene ciudate. În noua mea clasă, descopăr 26 de fete printre care mă rătăcisem eu şi încă unul. „Cool” este un cuvânt despre care am auzit de curând că-l promovează Ministerul Educaţiei pe o carte.
26.09.2005 Prima săptămână de şcoală s-a dus. Eu m-am dus în discotecă la un pahar de suc. Cică omul este măsura timpului şi că poate peste doar o lună vom ajunge să nu ne mai recunoaştem.
( după un semestru ) La început timid , după un timp încrezător şi sfârşind prin a fi obraznic şi "mutalău", primul an de liceu trece. În capul unei liste tronează numele meu, semn că cineva acolo sus mă iubeşte şi că peste o lună particip la olimpiada de română, faza naţională. Soarele străluceşte acum mai tare pe strada mea. Îl confundam iniţial pe mutalăul din mine cu un „toci”. În înălţătoarea săptămână a olimpiadei m-a pleznit: un dezămăgitor şi arogant 6,90.
20.09.2006 Alungat de caracterul dirigăi din a X a A,de incapacitatea de a lega prietenii trainice, am trecut în a X a G. G nu vine de la 6.90. În A erau 26 de fete."Genial" am devenit. De la G. Şi mai erau pe lângă mine doi G-niali. Cu timpul am devenit nedespărţiţi, acompaniaţi de încă patru colege. Baruri, plimbări, excursii. Zilele au căpătat o nouă dimensiune, dar timpul, duşmanul numărul 1.
vara lui 2007 Reîntors în universul copilăriei: m-am angajat. Sec, scurt.
20.09.2007 După o vacanţă înecată în transpiraţie, zgomot, dans, muncă, somn, iubiri trecătoare, clasa a XI a m-a prins pe băncile şcolii. Tautologie nu vine de la tatuaj. E primul an în care am rămas singur în Baia Mare.... în scurt timp sunt principala bârfă şi problemă a bătrânilor din bloc. Din motive de economie de pix te las să intuieşti de ce.
în vacanţa de crăciun, 23.12.2007 Sunt FERICIT şi mă sperie gândul că imi pierd anturajul şi-am apucat de citit.
ianuarie 2008 Ora 13 şi ceva. XI G. G nu vine de la 6.90. Ora de română. O "grăsană" beleşte o banană sub bancă, un "Păvălucă" o admiră. Nu-i bai. În clasă două se mângâie. Îşi duc pe rând mâna pe sub ureche şi-şi dau părul pe spate. Una stă la geam, una la perete. Diriga:"sunteţi a XI a, viaţa de liceu trece!". Eu râd, profa râde şi ne mai întrebăm: DE CE DRACU' RÂDEM ÎN ORA DE ROMÂNĂ?".
21.02.2009 Visez mai puţin, iubesc mai mult. Caut bocanci, număr mare, ce lasă pe asfalt „plecat să trăiesc”.
Sara Marian a fost la prima întâlnire a Cenaclului ACROSTIH „scânteia” care a provocat un prim exerciţiu liric. Ne-a propus spre analiză „ceva” (impropriu spus poezie):
E praf şi e absurd.
Afară ninge praful alb
Iar clasa zace ca-n mormânt
Cu indivizii murmurând
Chestii ce auzului meu
I se par de ne-nţeles
Creaturi îmbolnăvite
De otrava vocii limpezi
Ce dictează în prostie
Iar ei scriu ca în neştire
Praf...gros praf se mai depune
Peste minţi ce le-ar respinge
De ce?...tipar de la care
Să te-abaţi nu prea poţi
De ce? Minţilor inteligente...
Nu-l respingeţi să se spulbere
În văzduhuri să se piardă...
Dar...fărâme vor rămâne
... s-ar depune peste alţii
Sau...oflume ipocrită
De ce eşti mediocră?
Pornind de la acest „ceva” s-a încercat să iasă „altceva”, mai aproape de spiritul liric. Mai exact, s-a propus ca fiecare din cei prezenţi să scrie o altă poezie, pornind de la cuvintele din textul de mai sus:
Varianta propusă de Nicu Ştef:
e praf în absurd
de atâţi smintiţi
ce se abat făr’ un auz
depuşi în neamul nostru
unde nici rost să întrebi
nu ai căci
răspuns pocit
e adevăr doar pentru surzi
Varianta propusă de Anca Covaci (variantă, la rândul ei, ajustată puţin în Atelierul de creaţie Acrostih):
uimit şi absurd
spre tine
Praf
Varianta propusă de Paul Tămaş (variantă, la rândul ei, ajustată puţin în Atelierul de creaţie Acrostih):
